O fuga in vis

Nu înţeleg de ce mă tai în ochii tăi,
Ca în mii de cioburi pe care mă tăvălesc psihotic
până mă umplu de sânge?

De ce sunt două macete verzi
îmbibate cu sângele meu
doar după o privire simplă?

Aş vrea să fug oriunde,
La nori ca să fumăm împreună soare,
La ţară prăvălit într-o căpiţă de iarbă moartă
Să retrăiesc mozaicuri de copilărie,
Să mă ascund în găuri de cârtiţă,
Să caut monede şi oase vechi,
În focuri nesăbuite să dansăm cu flăcările.

Mi-ar plăcea să fiu vinul
Pe care îl ameţeşti acum,
şi să mă plimb timid pe buze,
înainte să mă sinucid frivol în măruntaiele tale...

Mi-am omorat din nou cuvintele

Când picură cu frunze galbene
peste idei spuse deja de două ori,
din tăieturi nu curge sânge,
vopsesc doar cântece
din repertoriu de orchestră veche.

Mă înnec în inimă
întinzând mâinile la tine
şi mă scufund în neputinţa
de-a desena ceva cu ochii.

M-am căţărat în pomul roditor de melci
să strâng un pumn
să-i pun pe drumul lor,
de la buzele mele sărace
la via bogată din buzele tale.
Şi toate astea pentru că ...

...mi-am omorât din nou cuvintele.