Primul dintre noi

photo by Per Johansson

Am însămânţat sâmburi de fericire printre nori,
am căutat alţi nori ca să le ude,
şi fericiţi ne-am coborât înspre pământ.
tu ai decis ca să mă spinteci să ajung eu primul înapoi,
eu am decis să mori de dorul meu,
ne-om întalni curând în puful nostru.

Mai ştii când am pictat fluturi şi flori
în vârful stâlpilor siliţi să stea înfipţi
şi să ne lumineze strada?
degeaba am căzut de-acolo amândoi
căci ne-am întors tăcuţi plutind
să ne mai uităm o dată.

Îmi vin în minte imagini din vechi vise,
pe când ne scufundam să îţi arăt
că sunt şi peşti care nu ies la suprafaţă niciodată,
că sunt şi plante colorate jos pe fund,
până mi-am dat seama că nu ştiu să înot,
şi am ajuns deasupra din nou tot primul.

Lipsă

photo by Giedrius Neturiauskas

Mi-am chinuit suficient îngeraşul,

l-am fumat, l-am scuipat,
l-am minţit de oricâte ori am putut,
l-am drogat-uitat-pierdut-aruncat sub tălpile sfinţilor
până am rămas singur.

Şi mai cântă ceva,
am găsit-o pe ea şi ea rezona,
picta melci din batoane de bomboane
înăuntrul meu,
sculpta în aerul filtrat în ochi
respirat din parfum de opiu
într-un sânge vioi şi sprinten prin mine.
Te urăsc! Te urăsc şi pe tine!
Te ascund undeva înăuntru
între mii de pânze cleioase uitate de suflet,
urâte de minte,
te-am pierdut vioara raţiunii şi nu mai cânţi pentru mine.

Am rămas ca voalul mireselor moarte.
Am rămas neputinţa fotografiei ce minte.
Am rămas în visare fumând gunoaie de gânduri
şi singurul meu eu care nu mai visează,
e fostul meu eu acum doar un fetus.