Mi-am chinuit suficient îngeraşul,
l-am fumat, l-am scuipat,
l-am minţit de oricâte ori am putut,
l-am drogat-uitat-pierdut-aruncat sub tălpile sfinţilor
până am rămas singur.
Şi mai cântă ceva,
am găsit-o pe ea şi ea rezona,
picta melci din batoane de bomboane
înăuntrul meu,
sculpta în aerul filtrat în ochi
respirat din parfum de opiu
într-un sânge vioi şi sprinten prin mine.
Te urăsc! Te urăsc şi pe tine!
Te ascund undeva înăuntru
între mii de pânze cleioase uitate de suflet,
urâte de minte,
te-am pierdut vioara raţiunii şi nu mai cânţi pentru mine.
Am rămas ca voalul mireselor moarte.
Am rămas neputinţa fotografiei ce minte.
Am rămas în visare fumând gunoaie de gânduri
şi singurul meu eu care nu mai visează,
e fostul meu eu acum doar un fetus.
l-am minţit de oricâte ori am putut,
l-am drogat-uitat-pierdut-aruncat sub tălpile sfinţilor
până am rămas singur.
Şi mai cântă ceva,
am găsit-o pe ea şi ea rezona,
picta melci din batoane de bomboane
înăuntrul meu,
sculpta în aerul filtrat în ochi
respirat din parfum de opiu
într-un sânge vioi şi sprinten prin mine.
Te urăsc! Te urăsc şi pe tine!
Te ascund undeva înăuntru
între mii de pânze cleioase uitate de suflet,
urâte de minte,
te-am pierdut vioara raţiunii şi nu mai cânţi pentru mine.
Am rămas ca voalul mireselor moarte.
Am rămas neputinţa fotografiei ce minte.
Am rămas în visare fumând gunoaie de gânduri
şi singurul meu eu care nu mai visează,
e fostul meu eu acum doar un fetus.
Un comentariu:
Ai spart cuvintele aici ca nişte baloane ale unei fetiţe de 5 ani jumătate. E ca un roi de palme abătute asupra unei curve (de înger, de raţiune) pe care "azi o vedem şi nu e".
Nu în ultimul rând, e primul text care se termină în "fetus" care îmi place.
E bine să începem cu ce ne lipseşte.
Trimiteți un comentariu