
Ca în mii de cioburi pe care mă tăvălesc psihotic
până mă umplu de sânge?
De ce sunt două macete verzi
îmbibate cu sângele meu
doar după o privire simplă?
Aş vrea să fug oriunde,
La nori ca să fumăm împreună soare,
La ţară prăvălit într-o căpiţă de iarbă moartă
Să retrăiesc mozaicuri de copilărie,
Să mă ascund în găuri de cârtiţă,
Să caut monede şi oase vechi,
În focuri nesăbuite să dansăm cu flăcările.
Mi-ar plăcea să fiu vinul
Pe care îl ameţeşti acum,
şi să mă plimb timid pe buze,
înainte să mă sinucid frivol în măruntaiele tale...
Un comentariu:
Mi-ar placea sa fiu vinul din Escala,
Ce se scurgea latent in pahar,
Unde timpul se oprea
Acolo unde nimeni nu reusea sa ne atinga vreodata
Trimiteți un comentariu